In urma cu cateva saptamani, si in ciuda contextului actual de pandemie, am calatorit la Malaga. Acolo am avut norocul sa cunosc Plaza de la Merced, unde se afla casa in care s-a nascut Pablo (Ruiz) Picasso si mai ales Muzeul Picasso care adaposteste acest oras natal al celebrului artist.
MPM, inaugurat in 2003, este situat intr-un mediu cu adevarat placut, deoarece are sediul in Palacio de los Condes de Buenavista situat in centrul istoric al orasului. In prezent, este cel mai vizitat muzeu din Andaluzia, cu 703.807 vizite in 2019.
Institutia gazduieste o retrospectiva redusa daca o comparam cu Muzeul Picasso din Barcelona. Cu toate acestea, este bine dispus si se ajunge sa aprecieze vizualizarea „rapida” a diverselor piese picturale si sculpturale care acopera diverse etape ale autorului. In acest sens, mi-a atras atentia o lucrare din anul 1973, pe care trebuie sa o fi facut-o cu putin timp inainte de moarte si care prezenta cateva urme in care intr-un anumit fel i-au fost intuiti cei 92 de ani.
Dar ceea ce mi-a atras cel mai mult atentia, favorizat de perceptia mea selectiva, au fost primele studii academice ale pictorului si alte picturi mici precum Portretul Lolei (sora lui) si Spalatoarele (pe care a putut sa le infatiseze in Monelos, fostul campion de la Riazor – San Roque, Santa Margarita, San Pedro, sau mai probabil in spalatoria publica Orzan A Coruna). Si este ca decorul pe care tocmai l-am mentionat se datoreaza perioadei in care Pablo Ruiz Picasso a locuit impreuna cu parintii si cu cele doua surori ale sale in A Coruna (1891-1895).
Fixandu-mi privirea asupra acestor tablouri, mi-au venit doua impresii. Primul este sentimentul de atasament fata de Galitia. Prin contemplatie, l-am vizualizat pe copilul Picasso trasand acele desene si pensule la cateva sute de metri de locul unde scriu acest text. A doua impresie a venit cand mi-am amintit de o discutie intre tatal meu si cunoscutul jurnalist Antonio D. Olano, un prieten al lui Picasso, pe care l-a vizitat la Mougins (Franta), singur sau insotit de personalitati marcante precum Juan Pardo, Rafael Alberti. sau Luis Miguel.duminica. In acea conversatie, ambii au deplans absenta unui adevarat muzeu Picasso din A Coruna, cu lucrari originale si nu doar reproduceri ale autorului. Olano a facut aluzie la abandonul pe care consistoriile succesive din A Coruna l-au manifestat in acest moment, atat in timpul Regimului, cat si in democratie.
Plangerea este, fara indoiala, justificata, intrucat Pablo Picasso, considerat unul dintre marii pictori ai tuturor timpurilor, revolutionar si decisiv in viitorul artei, a locuit in Coruna timp de patru ani, intre 10 si 14 ani; o varsta care este considerata vitala in scopul invatarii, interiorizarii si procesarii ideilor si, in general, pentru socializarea si educarea unei persoane.
Acesti ani care au trecut intre 1891 si 1895 au fost decisivi in procesul de formare artistica a lui Picasso. Pablo a studiat la Scoala Provinciala de Arte Plastice (acum Institutul Eusebio da Guarda) unde a predat tatal sau D. Jose Ruiz, in special la catedra de Desen si Figura. In acest moment, Picasso, in timp ce primea cursuri de la profesori, a realizat desene academice si, de asemenea, desene gratuite cu motive la fel de diverse precum scene de familie, vaze cu flori, tauri, portrete de conationali, spalatori, caini si porumbei, peisaje urbane, Turnul lui Hercule. , scene populare… Toate acestea si in mare masura se pastreaza in catalogul Muzeului Picasso din Barcelona.
In acest proces de formare a baietelului Pablo Ruiz Picasso la Coruna, este de mentionat ca unele personaje au avut o relatie didactica si vitala cu Pablo Picasso, printre care: Isidoro Brocos, Ramon Perez Costales, Roman Navarro, Amoros si ai lui. propriul tata domnul Jose Ruiz.
Isidoro (1841-1914), pictor si sculptor din Compostela, a fost una dintre cele mai talentate figuri ale Scolii si cel care, datorita ideologiei sale, asemanatoare cu cea a lui Ramon Perez Costales, Don Jose Ruiz, Rosalia de Castro, Alenza, Goya si costumbrismul epocii de aur asa denotate la acea vreme, si cel al XIX-lea, atat de la moda, au putut si de fapt sa aiba un impact decisiv asupra operei lui Pablo.
Daca cititorul experimentat revine la lectura randurilor anterioare, va constata ca autorii citati isi au apropierea de oameni, de comun si de umanism. In Picasso exista mult mai multe dintre aceste personaje decat ale altor profesori precum Roman Navarro si domnii sai care au incercat sa fie notari ai domnilor si proprietarilor de atunci.
Isidoro Brocos a avut o relatie stransa educationala si afectiva cu Pablo Picasso —tanarul artist de atunci avea sa-l portretizeze in 1894—. Si urmand ceea ce au contribuit de savanti precum Fabregas, Gonzalez Catoyra, Richardson, Membiela sau Barro, el a fost poate personajul care a intervenit cel mai mult in invatarea si dezvoltarea sa artistica, dupa tatal sau Don Jose Ruiz. Se pare ca aceasta afirmatie a fost transmisa chiar de Pablo Picasso Premiului Nobel pentru Literatura Camilo Jose Cela, pentru care si-a ilustrat lucrarea Snop de fabule fara dragoste (1963).
Brocos facuse un sejur cu fratele sau Modesto la Paris si Roma si era la curent cu curentele artistice ale momentului. De asemenea, si din 1878, a fost un colaborator obisnuit al Ilustratiei Galice si Asturiene . Influenta lui Isidoro asupra lui Picasso se constata, asa cum subliniaza profesorul David Chao (2008), in referintele tematice si compozitionale, costumbrismul anecdotic, in caracterizarile tipurilor populare, expresia proscrisilor sociale… motive care apar in opere de Picasso din Coruna, precum: Femeie cu mantila (1894), Fata cu picioarele goale (1895) si Barbat cu bereta (1895).
In acest sens, Anna Fabregas, in cartea Picasso. Peisaje, 1890-1912 (2005, p. 45), indica ceea ce a fost exprimat de Pierre Cabenne, care subliniaza asemanarea liniilor, observatiei si temei dintre aceste desene si un album de Isidoro Brocos pastrat in Museu Picasso din Barcelona, „Pana la punctul in care aproape ca se incurca.
In mod oficial, Isidoro, care va deveni secretar al Scolii de Arte Frumoase din Coruna, a fost profesor de Modelare si turnare ornamentala , o materie pentru care a fost propus in 1880, asa cum este consemnat in Procesul-verbal al Academiei. In 1891, cand sotii Picasso au ajuns la Coruna, iar in 1895, cand au plecat la Barcelona, a aparut tinand cursuri de „Desen antic” si de „Modelare si turnare de ornament si figura”.
