Stim cu totii ca Italia este plina de minuni, dar nu toate sunt pe circuitele sale clasice, in ciuda faptului ca multi cred asta. De cate ori am auzit ca „Am calatorit in toata Italia: Milano, Venetia, Roma, Florenta, Pisa si Pompeii ”, de parca nu ar fi altceva de vazut.
Dincolo de aceste circuite, exista mai multe minuni care sunt ascunse. Nu numai in ochii turistilor, ci in ochii italienilor insisi. Una dintre aceste minuni este vila imperiala din Pesaro, in Mars, pe care am avut norocul sa o vizitam.
Nu numai ca este in maini private, dar turistii par sa fie deranjati de asta. Atat de mult incat poate fi vizitata doar miercurea dupa-amiaza vara din iunie pana in septembrie si doar cu rezervare. Da, asta este tot orele de deschidere pentru public si se deschide pentru ca asa primeste o subventie guvernamentala pentru a fi „muzeu” – conditia este ca sa fie deschis publicului cel putin o zi pe saptamana.
Vila Imperiala din Pesaro
Inainte de a ajunge in prezent, veti crede ca a fost detinuta de vreun imparat din cauza celei de «vila imperiala». Ei bine, se dovedeste ca nu. „Imperialitatea ” orasului se datoreaza faptului ca imparatul Frederic al III-lea a pus prima sa piatra cand a trecut prin Pesaro. Alessandro Sforza , adevaratul proprietar, l-a invitat sa vada locul unde urma sa construiasca casa familiei Sforza inca din 1452.
Saptesprezece ani mai tarziu s-au terminat lucrarile primei dintre cele doua cladiri pe care le are orasul. Al doilea, care nu a fost niciodata finalizat, nu avea sa ajunga decat aproape un secol mai tarziu in mainile unei alte familii – Sforza isi pierdusera deja puterea – ducii Della Rovere.
Sosire la Vila Imperiala din Pesaro
Intrarea in Vila Imperiala – 12 €, care poate fi achizitionata de la biroul de turism Pesaro, include autobuzul care va duce de la birou la vila din mijlocul peisajului Marchigiana , in parcul natural Colle San Bartolo.
Cladirea din secolul al XV-lea a familiei Sforza se invarte in jurul curtii principale cu fantana sa. Este o constructie sobra. Nimic de-a face cu ceea ce a facut familia Della Rovere cand, la construirea celeilalte cladiri, au restaurat – o pe aceasta si i-au pictat peretii cu fresce.
Frescele vilei imperiale din Pesaro
Opt camere cu fresce pe peretii si tavanele lor pictate de un grup de cincisprezece artisti intre 1530 si 1532 coordonati de Gerolamo Genga. La acea vreme pana si usile erau acoperite cu fresce, desi astazi au mai ramas doar doua. Cel mai curios? Exista o singura referire la religie printre toate aceste fresce: reprezentarea Credintei, Sperantei si Caritatii. Restul sunt motive mitologice sau exaltari ale maretiei ducelui si familiei sale.
O alta curiozitate este ca aici au fost pictate pentru prima data fructe si legume din lumea noua. Columb ajunsese in America, desi nu stia asta, cu treizeci de ani inainte de construirea acestei cladiri in oras. Aici Raphael, care era din apropierea Urbino, sa inspirat pentru frescele din cladirea romana a Farnesinei.
Vila Imperiala din Pesaro a familiei Della Rovere
In cladirea construita de Della Rovere predomina spatiile deschise si punctele de vedere. Exista si o curte, care a fost folosita ca teatru, si in ea o gradina inalta selectata printre cele mai frumoase zece din Italia in 2012.
De pe terasa de pe acoperis se poate vedea o vedere completa a intregii vile, cu gradina si cele 170 de hectare de teren cultivat, si a orasului Pesaro in fundal, care merita din plin efortul de a urca treptele.
Declinul vilei imperiale din Pesaro
La mijlocul secolului al XVII- lea, odata cu sfarsitul Ducatului de Urbino, Vila Imperiala din Pesaro a trecut la Medici, ultimul Della Rovere casatorindu-se cu unul dintre ei. Dupa caderea din gratie a iezuitilor din Spania si Portugalia, unii s-au refugiat in vila si aproape au ruinat-o , inlaturand o parte din decor, construindu-i chiliile si oratoriile etc.
Prima dintre restaurari a fost efectuata in secolul al XVIII- lea, dar dupa pagubele suferite in al Doilea Razboi Mondial – din fericire nu in zona frescelor – a trebuit sa fie din nou restaurata.
Astazi este in mainile familiei Castelbarco Albani care il arata patru luni pe an o data pe saptamana si fara posibilitatea de a face fotografii –se pare ca sunt deranjati ca oamenii stiu ce este inauntru si vor sa vina sa-l vada.