Ce sa faci in doua zile, regretand ca nu stai trei

In a doua zi prin Milano va port pe la Santa Maria delle Grazie, in zona Conciliazione, cu tramvaiul vechi spre Porta Genova și catinel spre Dom. Sunteți gata?

Plecați dimineața, tot de la Dom. Știu, e greu sa va dezlipiți de Piața Domului, dar promit ca reveniți mai pe seara.

Pentru inceput, o luați tot pe Via Mercanti ca in ziua precedenta, dar cand ajungeți in Largo Cordusio, in loc sa continuați tot inainte spre Castello Sforzesco, o cotiți la stanga, pe Via Meravigli. Via Meravigli nu incepe prea spectaculos, dar nu disperați, caci in maximum cinsprezece minute se schimba in Corso Magenta.

Prima oprire – Pasticceria Marchesi

Una dintre primele cladiri de pe Corso Magenta, pe stanga, este Pasticceria Marchesi, o patiserie fondata in 1824. Cum tot e dimineața și voi nu v-ați baut cafeaua, propun sa intrați puțin aici.

Rețetele sunt din 1824, personalul și clienții sunt tot din categoria vintage, așa ca e locul perfect sa degustați o prajitura cum se facea intr-o vreme la Milano, și sa beți un espresso la bar. In picioare, bineințeles.

Odata ieșiți din patiserie, luați-o inainte pe Corso Magenta, și, peste nu mai mult de doua minute, ajungeți la biserica San Maurizio, pe care va sfatuiesc sa nu o sariți.

A doua oprire – San Maurizio al Monastero Maggiore

Biserica San Maurizio are o pictura superba pe dinauntru, care pare sa dateze din Renaștere. A fost restaurata recent (de fapt o parte din biserica este inca in curs de renovare) și, in opinia mea subiectiva, e cea mai frumoasa biserica din Milano, dupa Dom. Nu degeaba a fost supranumita Capela Sixtina a Lombardiei.

Atunci cand intrați, prima incinta pare mica, dar atenție la capelele din stanga. Intr-una din ele este o portița care da in spatele altarului, in corul bisericii.

Dupa San Maurizio, continuați-va plimbarea pe Corso Magenta, pana la urmatoarea intersecție importanta, in care strada se intersecteaza cu via Giosue Carducci.

Luați-o la stanga pe Carducci, o strada animata cu palate impozante, pana la stația de metrou Sant’Ambrogio. Pe stanga, veți avea complexul bisericesc Sant’Ambrogio.

A treia oprire – Sant’Ambrogio

Sfantul Ambrozie, episcopul Milanului, e unul dintre personajele emblematice ale capitalei lombarde și totodata patronul orașului. Biserica Sant’Ambrogio a fost ridicata chiar de acesta, intre anii 379-386, dar reconstruita ulterior, in secolul XII, in stil romanic.

Intrați inauntru, pentru a vedea un exemplu de arta romanica de calitate, apoi ieșiți, pentru ca va mai așteapta cateva biserici pe ziua de azi.

Faceți cale intoarsa pe Via Carducci, pana la punctul de unde v-ați abatut de pe Corso Magenta, și reveniți pe Corso Magenta. Dupa cateva minute de mers, dupa ce pe partea stanga ați lasat in urma voastra Palazzo delle Stelline, pe dreapta se ivește Santa Maria delle Grazie.

A patra oprire – Santa Maria delle Grazie / Cina cea de taina

La Santa Maria delle Grazie nu are rost sa intrați decat daca aveți bilet la Cina cea de Taina, vestita fresca a lui Leonardo da Vinci. Sa nu va faceți iluzii ca puteți cumpara biletele pe loc. Din motive de restricționare a numarului de vizitatori, acestea se vand exclusiv cu rezervare, și rezervarea trebuie facuta cu cateva luni inainte.

Chiar daca nu ați avut inspirația de a va cumpara bilet la Cina cea de taina (sau ați aflat prea tarziu ca e necesara rezervarea), merita sa ajungeți pana in zona asta a Milanului. Luați-o la dreapta pe Via Ruffini și admirați palatele care servesc drept locuința milanezilor (foarte) instariți.

Ridicați-va privirile sus, la arbuștii deși care cresc pe acoperișuri, nu va sfiiți nici sa bagați nasul in curțile interioare (de dupa gard, vreau sa zic), sunt printre cele mai fermecatoare locuri din Milano.

Luați-o la dreapta cand ajungeți la Via XX Settembre, apoi tot inainte, iar la intersecția dintre Via XX Settembre și Via Vincenzo Monti opriți-va.

Veți lua tramvaiul.

A cincea… experiența – Tramvaiul vechi

Nu pot sa-i zic a cincea oprire, pentru ca nu e o “oprire”. Tramvaiul vechi din Milano este un obiectiv in sine, și merita o calatorie cu el.

Primul prototip de tramvai milanez a fost proiectat in 1927, iar intre 1928-1930 au fost construite 500 de garnituri. Puține au supraviețuit, insa, bombardamentelor din cel de-al Doiea Razboi Mondial, și și mai puține sunt funcționale in zilele noastre.

Actualmente, in Milano circula tramvaie din trei generații. Cele istorice se gasesc doar pe cateva rute.

De la Via XX Settembre colț cu Vincenzo Monti, deci, veți lua tramvaiul nr. 1, in direcția Greco. Pentru bilete, eu va sfatuiesc sa aveți o cartela de o zi. (Mai multe detalii in articolul de saptamana trecuta)

Interiorul tramvaiului e de lemn. Observați și lustrele de pe tavan.

Coborați la Corso Sempione, stația via Canova (sau oricare stație de pe Corso Sempione), imediat dupa parco Sempione. De acolo, pentru intoarcere așteptați tramvaiul 19 (tot vechi), in direcția Porta Genova.

Inca un lucru: in tramvaiul vechi, scuipatul e oprit. O placuța metalica plasata strategic deasupra gemurilor interzice explicit acest lucru. Niciodata nu am ințeles daca se refera la scuipatul pe sticla geamului, sau la cel de pe geamul deschis pe caștile motocicliștilor din trafic. Daca va macina și pe voi curiozitatea, puteți sa le incercați pe amandoua și sa vedeți cand luați amenda.

Din numarul 19 coborați la capatul de linie – Porta Genova.

A șasea oprire – pranz la Navigli

De la Porta Genova o luați pe Via Casale, strada care da chiar in Naviglio Grande. Navigli sunt niște canale care incearca sa mimeze pitorescul. Nu v-aș trimite aici daca nu ar fi una dintre cele mai bune zone din oraș in care sa mancați la un preț decent.

De-a lungul canalelor gasiți o mulțime de restaurante și, dupa umblatura la care v-am supus, ar fi timpul sa luați pranzul.

Odata sculați de la masa, indreptați-va spre Porta Ticinese, prin Piazzale XXIV Maggio și pe Corso di Porta Ticinese.

La un moment dat, pe dreapta veți vedea biserica Sant’Eustorgio, in același stil romanic. Avand in vedere ca ați intrat deja in trei biserici in dimineața asta, las aceasta oprire ca opționala.

A șaptea oprire – Colonne di San Lorenzo / Arte al muro

Mergand inca mult pe Corso di Porta Ticinese, totuși, veți da, la un moment dat de alta biserica. San Lorenzo, in stil renascentist.

Biserica are in fața o piațeta, marginita de niște coloane care dateaza din epoca romana.

Nu ratați nici zidul din dreapta bisericii, un zid-instalație de arta contemporana. Ideea este urmatoarea: peretele, inițial gol și dezolant, este scos periodic la concurs pentru artiști, care depun proiecte cu propuneri de umplere a lui. Proiectul caștigator este expus pe zid timp de cateva luni. Mai multe informații pe site-ul Arte al Muro, http://www.artealmuro.it/.

Ziua se apropie de sfarșit. Continuați-va plimbarea pe Corso di Porta Ticinese, care ulterior se transforma in Via Torino. In zece minute sunteți inapoi la Dom.

Nu inainte, totuși, de o ultima biserica.

A opta oprire – San Satiro

Inca una? Da, inca una. Daca e sa vedeți (pe dinauntru) trei biserici din Milano, dupa mine acestea ar fi Domul, San Maurizio și San Satiro. Eventual Sant’Ambrogio. San Satiro va fi pe dreapta voastra, pe via Torino, la numarul 17.

De ce insist s-o includeți pe traseu? Intrați in biserica (e gratis), și calculați cam cat de mare e distanța de la ușa pana la capat. Inaintați. Va veți da seama, la un moment dat, ca absida altarului nu e nici pe departe atat de adanca precum pare, ci e doar pictata astfel incat sa dea iluzia spațiului. Se cheama trompe l’oeil, și e unul dintre cele mai bine executate exemple pe care le-am vazut.

Mai aveți puțin (foarte puțin) și ajungeți la Dom. Ați reușit sa umpleți doua zile la Milano. Bineințeles, puteți sa mai ramaneți inca una. Dupa cum vedeți, sunt lucruri de facut.

Bonus: Fiți atenți la semnele de circulație. Unele va vor face sa zambiți.