Realizarea dorintelor depinde intotdeauna de bani?

Sunt mai mult sau mai putin bogati. In decursul vietii, poate si-au dorit unele lucruri cu ardoare, poate au avut dorinte care au ramas neimplinite. Exista ceva, material, ce nu poti recupera niciodata?


A fost primar general, om de afaceri. Despre Viorel Lis s-a spus ca a strans averi nenumarate. Fie ca recunoaste sau nu, Lis are posibilitati financiare. Dar oare mereu a fost asa? Are vreun regret din trecut legat de dorinte neimplinite? „Nu pot sa povestesc acum cat am fost de sarac si nici nu mai are importanta. Dar pot zice ca au fost foarte multe lucruri pe care la vremea respectiva nu mi le-am putut permite. Si, undeva, in amintire, au ramas pierdute pentru totdeauna. Au fost, nu radeti, chiar obiecte de imbracaminte!” Sotia lui, Oana, recunoaste ca nu a fost niciodata bogata. Si ca acum isi cumpara ce doreste si pentru a sterge neimplinirile trecutului.

Creatoarea de moda Liza Panait are si ea o situatie materiala foarte buna in prezent. „Dar stiti voi cat am muncit pentru a ajunge aici? Sigur ca m-am lipsit de multe obiecte materiale sau visuri de confort. Cred ca a meritat, pe undeva, desi tineretea merita si ea multa bucurie. Daca nu profiti atunci de lucrurile frumoase, mai tarziu oricum iti schimbi gusturile, prioritatile si nimic nu mai e la fel”. Liza Panait recurge la un siretlic psihologic: le ofera copiilor ei cam tot ce-si doresc. Si astfel se simte perfect razbunata pentru orice si-a dorit pe vremuri.

Alta doamna realizata in moda, Eli Laslean, isi aduce aminte cu oarecare nostalgie de lipsurile tineretii. „Sigur ca-mi doream, visam sa am cutare lucru. N-am fost un copil bogat, nici saracie n-am simtit. Iar in adolescenta ma gandeam cum sa fac sa am banii mei. Ar fi greu sa spun daca exista azi in mintea mea un obiect dorit si practic imposibil de recuperat, ca valoare sentimentala”.

Desi este la inceputul carierei, Patricia, mezina trupei Amadeus, incearca sa-si implineasca deja cateva visuri. A inceput noul an cu o achizitie foarte importanta pentru cariera ei muzicala – si-a cumparat din SUA un violoncel alb, pe care a dat nu mai putin de 2.000 euro! Toate fetele de la Amadeus au asteptat cu nerabdare achizitia instrumentului, dar Patricia a fost cea mai inflacarata. Si-l dorea atat de mult, incat a renuntat si la haine noi pentru el. „Modelul a inceput sa se fabrice cu mai putin de un an in urma in Japonia, intr-o editie limitata. Acesta este si motivul pentru care n-am reusit sa-l gasim nicaieri in Europa”.