Care sunt cele mai eficiente metode de tratament ale lichen planului?

Dintre toate medicamentele cu administrare sistemica, corticosteroizii sunt cei care si-au dovedit in cel mai indubitabil mod, de-a lungul multor ani de folosire intensa, eficacitatea in formele severe de lichen plan.

Eficacitatea corticoterapiei in lichenul plan se datoreaza in principal efectelor antiinflamatoare marcate, dar si al celor imunodepresoare.

Chiar daca uneori se impune la inceputul tratamentului recurgerea la administrare corticoizilor per os (pe cale interna) in mai multe prize zilnice, se recomanda trecerea la priza unica imediat ce se obtine o ameliorare clinica satisfacatoare. O solutie si mai buna ar fi recurgerea la tratament discontinuu, in zile alterne, fie chiar de la inceperea corticoterapiei, fie imediat dupa ameliorarea clinica (in aceasta formula doza va fi dubla fata de cea zilnica obisnuita).

Durata medie a tratamentului in lichen plan este in jur de 6 saptamani, cu scaderea progresiva a dozei.

Tratamentul topic (local, cu administrare pe piele) are indicatii in toate formele de lichen plan, dar adesea el nu este destul de eficient pentru a rezolva cazul. Efectul favorabil al corticosteroizilor in preparate topice se bazeaza pe actiunea antiinflamatoare, antipruriginoasa si imuno-supresiva.

Dermatocorticoizii recomandabili sunt cei “potenti”, considerati in general a fi singurii cu reale sanse de succes in lichen plan. Din pacate, astfel de preparate nu pot fi recomandate decat pe suprafete limitate intrucat, in caz contrar apare un risc real de efecte secundare sistemice, cu atat mai mult cu cat tegumentele sunt inflamate. Alte efecte adverse de care trebuie sa se tina cont sunt: pericolul de atrofie (cu atat mai mare cu cat este vorba de corticoizi puternici, fluorurati si exista tentatia folosirii lor perioade indelungate de timp), de suprainfectie microbiana sau micotica si de hipersensibilizare locala.

In tratamentul lichenului plan este mult utilizata corticoterapia locala sub pansament ocluziv, stiut fiind ca in forma aceasta de administrare eficacitatea creste. Pansamentul este de obicei schimbat la 12-24 ore. Efectele adverse includ: atrofia, maceratia, sensibilizarea alergica si suprainfectiile microbiene; in plus adezivitatea proasta, aspectul inestetic, dificultatea aplicarii si mentinerii in conditiile unei vieti profesionale/sociale active limiteaza gradul de acceptare a acestei modalitati de tratament de catre bolnavi. O alternativa optimizata o constituie aplicarea corticosteroidului sub pansamentul ocluziv hidrocoloidal.

In ingrijirea pacientilor cu lichen plan mucos (in special oral) corticoterapia locala are un rol de prim rang. Tratamentul local al lichenului plan mucos se bazeaza in primul rand pe corticoizi intr-o baza adeziva (orabase).

In anumite forme de lichen plan injectarea intralezionala de corticosteroizi se poate dovedi metoda cea mai judicioasa de tratament. Este cazul unor leziuni hipertrofice izolate, a leziunilor mucoase sau a celor in care este afectata matricea unghiala si care se dovedesc rebele la alte tratamente.

Retinoizii aromatici de sinteza ai vitaminei A se folosesc in terapia formelor severe de lichen plan generalizat si mai ales a celui eroziv si ulceros.

Cazurile grave, exceptionale, de lichen plan eroziv si ulceros al cavitatii bucale pot fi tratate prin citotoxice. Dupa aceasta terapie, leziunile dispar in majoritatea cazurilor, dar sunt posibile recidivari. Administrarea prelungita are diverse efecte secundare printre care: hipertensiunea arteriala, hirsutismul, paresteziile si, mai grav, afectarea functiei renale.