Sforaitul si sindromul de apnee in somn

Sforaitul este zgomotul care apare in cursul somnului atunci cand aerul inspirat/ expirat pe gura sau pe nas face ca tesuturile acestor regiuni sa vibreze, aparand ca un zgomot moale, catifelat, aspru sau ragusit. Este o “modificare” a respiratiei frecvent intalnita, estimandu-se ca apare la 45% dintre barbati si 30% dintre femei. Sforaitul de obicei nu este constientizat de persoana in cauza, fiind sesizat (ca suparator) de catre partenerul de pat.

Sforaitul apare in mai multe boli din sfera ORL (deviatie de sept nazal, micrognatism, modificari in dimensiune a amigdalelor, polipoza nazala), dar si in pneumologie.

Boala pulmonara in care apare sforaitul poarta numele de sindrom de apnee in somn (SAS). Pentru ca un pacient sa fie suspicionat cu aceasta boala trebuie sa se incadreze intr-un anumit tipar: adult peste 45 ani, de obicei barbat (dar nu sunt excluse femeile), obez care sa prezinte urmatoarele simptome: sforait intens (sesizat de partenerul de pat), somnolenta diurnal (in cursul zilei), dificultati de concentrare, tendinta la a adormi in cursul unor activitati (privit la televizor, la volan), modificari de personalitate, disfunctii sexuale (scaderea libidoului).

Sindromul de apnee in somn este principala tulburare respiratorie din cursul somnului. Se defineste prin existenta a cel putin 10 apnei (pauze respiratorii pentru minim 10 secunde la nivelul nasului si/ sau gurii) intr-o ora de somn sau prin incetarea fluxului aerian la nivelul nasului si gurii in timpul somnului.

Cuprinde doua entitati: apnea de tip central (de cauza neurologica, nu reprezinta obiectul acestui articol) si apnea de tip obstructiv (SASO).

Sindromul de apnee in somn de tip central (SASC): este caracterizat prin incetarea fluxului respirator prin abolirea activitatii musculaturii respiratorii.

SASO este o tulburare respiratorie caracterizata prin colabarea partiala sau totala a cailor respiratorii, in ciuda continuarii activitatii musculaturii inspiratorii. SASO devine simptomatic cand sunt prezente cel putin 100 apnei/ toata perioada de somn, sau peste 10 apnei/ ora.

La persoanele sanatoase pot apare 30 apnei/ perioada de somn, sau 5 apnei/ ora.

Diagnosticul SASO se pune pe o combinatie a simptomelor enuntate anterior cu rezultatele obtinute la inregistrarile facute in cursul somnului: poligrafie, polisomnografie.

Polisomnografia – se realizeaza in spital. Se inregistreaza activitatea electrica a creierului (EEG), a muschilor oculari (EOG), a mentonului (EMG), fluxul de aer nazobucal, saturatia oxigenului in sangele arterial, miscarile toracoabdominale, frecventa cardiaca, frecventa si intensitatea sunetelor traheale, somnul pacientului (camera video).

Poligrafia se poate efectua si la domiciliul pacientului. Este o inregistrare mai simpla care nu contine EEG, electromiograma, inregistrarea sunetelor traheale. Are rol de screening si de monitorizare terapeutica.

Tratament: cuprinde o parte conservatoare si una chirurgicala.

Terapia medicala, conservatoare – are valoare paliativa. Administrarea nocturna de oxigen (prin concentrator de O2), substante cu efect stimulator la nivelul musculaturii cailor respiratorii superioare, substante cu efect stimulator respirator; protezele orale – transpozitia mecanica a mandibulei si a bazei limbii sa pastreze faringele deschis. Se indica in sforaitul simplu sau in formele usoare de SASO; CPAP – „atela pneumatica permanenta a faringelui”- nivelul de presiune necesar se stabileste in cursul unei inregistrari polisomnografice.

Terapia interventionala, chirurgicala cea mai frecventa este UVPP – uvulopalatoplastie – recomandata pacientilor sforaitori si cei cu SASO usor si se efectueaza in cadrul sectiilor ORL.