Malnutritia se defineste ca o stare de nutritie particulara sugarului si copilului mic (1-3 ani), o tulburare a cresterii si dezvoltarii datorita imposibilitatii organismului de a primi si absorbi in mod corespunzator alimentele, astfel ca organismul este nevoit sa-si “consume” tesuturile proprii pentru a acoperi necesitatile de intretinere.
Tratamentul malnutritiei incepe cu efectuarea bilantului nutritional individual.
Particularitatile individuale, gradul de severitate al malnutritiei (avem malnutritia de gradul I, II si III), stadiul evolutiei (spre agravare sau reabilitare) si existenta sau absenta complicatiilor infectioase stau la baza fixarii cadrului de masuri necesare recuperarii starii de nutritie.
Prezenta diareei reprezinta un element de dificultate care temporizeaza refacerea tolerantei digestive.
Atitudinea terapeutica are un caracter diferentiat, in functie de tipul de malnutritie si de raspunsul individual la tratamentul aplicat. Formele usoare de malnutritie beneficiaza de o refacere nutritionala rapida, daca se corecteaza de aport alimentar.
Tratamentul formelor usoare si medii (malnutritia de gradul I si II) vizeaza: terapia dietetica, corectarea medicamentoasa a eventualelor deficite minerale si vitamine asociate (vit. D, Ca, Fe, Mg, Zn, Cu, F), profilaxia infectiilor intercurente prin masuri de izolare epidemiologica si vaccinare corespunzatoare varstei, terapia recuperatorie.
Terapia dietetica consta intr-o alimentatie progresiva, corespunzatoare, cu aport caloric (energetic) si proteine adecvat varstei. In caz de alimentatie naturala insuficienta, se recomanda alimentatia mixta, cu preparate adaptate sau partial adaptate, sau in lipsa acestora cu lapte praf integral. In caz de alimentatie artificiala sau mixta incorecta, este indicata corectarea progresiva a deficitelor cantitative si calitative ale dietei anterioare. In cazurile de prelungire incorecta a alimentatiei exclusive cu lapte matern, respectiv diversificare incorecta, este indicata diversificarea adecvata varstei biologice a sugarului. In toate situatiile respectarea principiului progresivitatii si tatonarea tolerantei sunt obligatorii.
In cazul aparitiei diareei, cura trebuie sa fie scurta (6-12h), la fel si alimentatia de tranzitie (se trece la realimentarea cu un preparat dietetic, de regula lactat delactozat, partial degresat cu adaos de glucoza, polizaharide si ulei vegetal, care contine trigliceride cu lant mediu).
Dupa cca 2 saptamani de dieta corespunzatoare condusa prudent, se poate vedea o stabilizare, si ulterior o ameliorare.
Terapia recuperatorie complexa implica masuri de stimulare a dezvoltarii psiho-motorii, educatia nutritionala a familiei si sprijin economico-social acordat familiei prin institutii de ocrotire. Se recomanda calirea organismului prin factori naturali (aer, soare, apa).
Tratamentul malnutritiei severe (malnutritia de gradul III) necesita internarea in spital, deoarece este de regula complicata cu infectii, asociate cu alte boli carentiale, tulburari severe ale metabolismului hidro-electrolitic si toleranta digestiva scazuta.
Tratamentul formei severe se parcurge in trei etape: faza initiala, faza de reparare si convalescenta.
Faza initiala este dominata de dezechilibre circulatorii, hidroelectrolitice acido-bazice, prezente la internare. Se vor trata si complicatiile infectioase. In aceasta faza se va incepe cu echilibrarea hidro-electrolitica si acido-bazica.
Faza de reparare este dominata de terapia dietetica.
Convalescenta urmareste restabilirea compozitiei corporale si consolidarea vindecarii nutritionale. Recuperarea se realizeaza prin folosirea unui aport proteic si energetic care sa atinga valori optime, capabile sa determine accelerarea procesului de crestere dupa primele 2-3 saptamani de la initierea dietei. Nu este necesara restrictia de lichide, considerandu-se ca dupa ameliorarea tolerantei digestive alimentatia favorizeaza recuperarea rapida.
Un tratament corect poate duce la o recuperare clinica in 6-8 saptamani. Criteriile de recuperare constau in cresterea greutatii si taliei in raport cu varsta cronologica. In mod normal necesarul proteic sub 1 an este de 1,5g/kg/zi, iar peste 1 an este de 1g/kg/zi. Din valoarea calorica totala a unei diete normale, proteinele trebuie sa asigure 8-10%, lipidele 50% iar glucidele 42%.
