Pictura, sculptura, ceramica si chiar poezie. Daca este un lucru care ne este clar, este ca Pablo Picasso a fost un artist total care nu a rezistat sa incerce vreo disciplina care i-a atras atentia. Acum descoperim ca chiar si cele pe care el nu le-a dezvoltat, cum ar fi ilustratia, au avut un impact semnificativ asupra operei sale. O expozitie la Paris exploreaza pentru prima data relatia sa cu lumea benzii desenate.
Picasso et la bande dessinee este numele expozitiei cu care Muzeul Picasso din Paris isi sarbatoreste redeschiderea dupa pauza provocata de Covid-19 si care il prezinta pe creatorul Guernicai dintr-o noua perspectiva.
Si este ca, desi la sfarsitul vietii, asa cum relateaza criticul de specialitate Paul Gravett in cartea sa Comics Art (2013), Picasso regreta ca nu a ilustrat benzi desenate, caricaturi si viniete satirice, precum si codurile benzilor desenate pe care le aveau. a fost o sursa constanta de inspiratie inca din tinerete.
Prin desene, gravuri si printuri originale, aceasta expozitie dezvaluie pasiunea lui Picasso pentru benzi desenate care l-a determinat, in copilarie, sa-si creeze propriile ziare ilustrate.
Expozitia exploreaza modul in care Picasso ar fi adoptat codurile de benzi desenate in opera sa.
Colectia sa si propriile sale lucrari
Coincidenta dintre nasterea pictorului din Malaga si aceasta arta, la sfarsitul secolului al XIX-lea, a facut ca ilustratia sa-i treaca in cale. „Ilustratiile, revistele care incepeau sa se dezvolte… Picasso a devorat toate imaginile”, explica curatorul expozitiei de la Muzeul Picasso din Paris, Johan Popelard.
De altfel, printre surprizele din expozitie se numara propriile benzi desenate, albume si jurnale, de la Pim, Pam, Poum pana la Tintin sau Little Jimmy, trecand prin copiile revistei The New Yorker si copertele ei ilustrate, un semn distinctiv inconfundabil al publicatiei.
La sosirea sa la Paris, Picasso a accesat suplimente din ziare care publicau benzi desenate si viniete si a devenit fascinat de „a noua arta”.
Dar si, bineinteles, creatii ale lui Picasso insusi, precum sosirea sa la Paris impreuna cu Jaime Andreu Bonsons in 1901, care i-a surprins portretul cu un aer de caricatura, impreuna cu prietenul sau Sebastia Junyer i Vidal, intr-o serie ilustrata cu comentarii si viniete precum Visul si Minciuna lui Franco.
Dar sosirea sa in capitala Frantei a fost cea care i-a alimentat interesul pentru acest gen, pe care el insusi il practicase in copilarie pictand viniete ilustrate pentru surorile sale Lola si Conchita. La Paris a reusit sa acceseze suplimente din ziarele americane care i-au alimentat fascinatia, potrivit colectionarului si prietenului lui Picasso Gertrude Stein in Autobiografia ei a lui Alice B. Toklas. Ea insasi a pastrat pentru el benzile desenate Pim Pam Poum pe care Rudolph Dirks le-a publicat in suplimentul New York Journal la inceputul secolului al XX-lea.
Curatorii expozitiei fac un pas mai departe analizand influenta codurilor de benzi desenate asupra muncii lor. Ei considera ca tocmai aceasta lume grafica, a figurilor deformate, violente, vibrante si grotesti, i-a permis sa paraseasca continuitatea in arta si sa introduca in portrete acea aparitie caricaturala, care era deja apreciata in celebra sa pictura Gertrude Stein (1906).
Dupa cum explica Vincent Berniere, care este si curatorul expozitiei, „Ochii lui Picasso sunt mereu intriganti, pozitia lor, neuniformitatea lor, caracterul lor exorbitant: poate o alta mostenire a lecturii sale pasionate, acei celebri ochi mari popularizati de caricaturistul Palmer Cox. (1840 -1924)».
Expozitia, care va dura pana pe 3 ianuarie, investigheaza si alianta dintre umor si imagine, o trasatura inerenta benzii desenate si totodata o constanta in opera cubistului.
In final, se analizeaza importanta figurii lui Picasso pentru autorii si benzile desenate contemporane, precum Reiser, Clement Oubrerie, Milo Manara sau Art Spiegelman: toate l-au transformat intr-un personaj si l-au integrat intr-un fel sau altul in propriile lucrari.
Picasso, si el poet
In paralel cu aceasta expozitie, Muzeul Picasso din Paris ofera o alta expozitie, Picasso poet, axata pe latura literara a Malaga, in special din 1935. Expozitia, de la Muzeul Picasso din Barcelona, aprofundeaza in importanta scrisului poetic, „o activitate obisnuita care a fost in centrul lucrarii sale”, explica curatorul Androula Michael. O „opera in sine” si care permite, de asemenea, o mai buna intelegere a artei sale si a procesului sau de creatie, de exemplu, evidentiind legaturile dintre scriere si pictura, analizand munca textelor prin colaj, repetari sau variatii.
