GEORGE BANU: Bun, moțiunea trece. Și apoi?

Sa ne imaginam, in virtutea singurului drept caștigat fara de ingradire, ca vineri cade guvernul. Poate mai logica, mai argumentata, mai oportunista decat oricare dintre precedente, moțiunea de acum iși arata aproape de la ora la ora creșterea procentajului de reușita, in ritmul tendințelor de reorientare realista dictate de apropierea examenului de la urne.

Bun, cadem de acord asupra scenariului, Opoziția unita  invinge Puterea dezbinata. Cu ce ne alegem de fapt, ce se va intampla de vineri seara incolo, cum se va ieși din noaptea basista? Posibila victorie parlamentara asupra noilor verzi – lipsiți de unitatea din gandul și simțirea aiuritoare a precedenților de pe vremea altei dictaturi – nu va insemna decat o schimbare de decor și culoare politice daca strategia Alianței se limiteaza la inlocuirea cabinetului care a comis mai multe greșeli pe metru patrat (zile de guvernare) decat toate formulele Boc

Ideea impunerii unui Executiv cu unica preocupare in vegherea neutrala a alegerilor este indreptațita, morala, mult jinduita  in contextul nevoii de vot netrucat. Dar exista, spre pilda,  inca destule resurse de nescos din patrimoniul național, o groaza de bani de dat inapoi impovaraților injust sau necesitatea rezistenței la presiunile prețioaselor indicații de tip femeist. Ceea ce inseamna ca mai e și o țara de guvernat, fie doar in nu multe saptamani dedicate asigurarii liberei exprimari la urne. Ceea ce presupune ca noul Cabinet poate fi unul de tehnocrați numai in condițiile in care Parlamentul ar putea deveni peste noapte ceea ce nu mai e de mult – reprezentantul puterii supreme, una exercitata prin legi pentru popor și nu prin asumari de gașca politica.

Poate avea Romania de indata, de vineri incolo, un asemenea instrument de varf al democrației? In condițiile concrete ale incrancenarii totale și oarbe a actualei Puteri, ai carei lideri refuza realitatea cruda a subțierii continue și naturale a randurilor sale artificial alcatuite (socotind pe mai departe doar cu abacul), apare limpede ca raspunsul nu poate fi decat negativ. Și atunci, soluția unica ramane calea propusa din vreme de batranii ințelepți, atația cați sunt ei, ai politicii romanești: caștigarea unei batalii, de pilda prin trecerea moțiunii de vineri, nu inseamna decat o etapa, lupta trebuie dusa pana la capat! Prin declanșarea imediata a mecanismului alegerilor generale anticipate. Prin compromiterea pana la dispariție a partidului și ”sateliților” sai fara identitate politica. Prin plecarea de la Cotroceni a campionului perfidiei, fiindca degeaba se asaneaza in teritoriu țara daca in varful stejarului sau canta a jale și batjocura tot basecucuveaua.

Doar mersul pana la capat, cu sare pe rana, poate asigura mai mult decat posibila cadere a unui guvern care și-a trait traiul și ne-a mancat malaiul in doua luni și restul zile!