Spre deosebire insa de UDMR, turcitii de la UNPR au cedat repejor, aidoma unei modiste blonde ce se pretinde virtuoasa dar cedeaza rapid si oportun. Turcitii au decis sa candideze la Capitala impreuna cu PDL si magistrul stadioanelor Becali, incercand sa confere prin selecta companie o umbra de victorie partidului ce se va confrunta, dupa cele mai multe semne, cu o corectie electorala severa administrata de Sorin Oprescu.
Aceasta alianta are doua efecte majore. Intai, confera o injusta legitimitate – gratie tradatorilor Piedone si Ontanu – PDL si organizatiei doamnei Udrea. Apoi, consfinteste tradarea ca mod viabil de a face politica in Romania.
Inca de la inscaunarea junelui prim Ungureanu si-a aratat Gabi Oprea muschii de antropoid politic prin felul in care a ramas lipit de post impreuna cu ciracii sai, ca la o banala remaniere. Cu aceasta ocazie a negocierii aliantei politice de la Bucuresti si-a revelat insa, imitand intr-o maniera desigur prosteasca si mecanica UDMR-ul – o disponibilitate nebanuita si oarecum paradoxala. Aceea de a trada chiar si tradarea.
Diverse surse din bazarul politic afirma ca negocierea a fost extrem de dura. De altfel, UNPR va avea suport total pentru cei doi primari ai sai de sector, ce par a porni in cursa de pe prima pozitie. In celelalte sectoare, cu toata contributia anemica a UNPR, sansele candidatilor PDL sunt extrem de reduse
Parteneriatul de la Bucuresti este, deci, construit in favoarea UNPR. Cum va actiona insa aceasta menajerie politica in conditiile unei capitalizari electorale din ce in ce mai masive a USL? Turcitii isi vor gasi atunci o subita si irepresibila propensiune catre opozitie si diferite programe sociale, incercand sa fenteze – precum UDMR-ul – vremelnicii parteneri din PDL? Cu siguranta.
Liderii USL vor trebui atunci, inca o data – sa isi aminteasca. Sa isi aminteasca cat de singuri au fost, si ei si cetatenii acestei Tari, prigoniti de un regretabil iresponsabil. Si sa isi mai aminteasca ca singuri au mers la victorie, singuri trebuie sa conduca.
