Personaje ilustre la Muzeul National de Arta al Romaniei 

Umbre si lumini. Patru secole de pictura franceza . Sec. XVII-XX , O incursiune in dramaturgia luminii

La Muzeul National de Arta al Romaniei a avut loc cu prilejul aniversarii zilei Frantei, vernisajul celei mai importante manifestari expozitionale cu patrimoniu artistic extern, gazduit in Romania, pentru a doua oara in ultimii 35 de ani, reunind valori ale plasticii galice . In acest vast excurs istoriografic au fost incluse 77 de opere apartinand unor mari nume din spatiul artistic hexagonal, grupate pe patru sectiuni ( corespunzand intervalului sec. XVII-XX ), reliefate prin sintagma umbre si lumini si expuse in cinci sali ale aripei Stirbei a MNAR . Conform declaratiilor organizatorilor francezi e prima data cand o colectie de opere de referinta ajunge in afara Frantei ( sub coordonarea celor doi experti, Emmanuel Starcky si Fabrice Hergott , conservatori ai patrimoniului ).

Sfarsitul unei frumoase aventuri , astfel a caracterizat ambasadorul Frantei la Bucuresti, Herve Bolot aceasta imaginara calatorie in spatiul artelor galice pe care un Jean Cau le considera intruparea insasi a geniului unei natiuni . Fiind initial un proiect itinerant destinat noilor state intrate anul trecut in Uniunea Europeana ( Polonia, Ungaria ) expozitia a trecut prin orasele Europei Centrale ( Praga, Varsovia, Budapesta ) , iar dupa Bucuresti va ajunge si in spatiul sofiot . In urma vizitei la Bucuresti , in 2003, a lui Jean-Jacques Aillagon, ministrul Cultelor si Comunicarii din Franta , acest mega-proiect a fost extins si in zona danubiano-pontica . Expozitia, in ansamblul ei dezvaluie publicului bogatia colectiilor publice nationale ( cea mai mare parte a operelor provin din Luvru, Orsay, Versailles, Muzeul National de Arta Moderna si din Muzeul Picasso ) dar si calitatea acelor lucrari din muzee regionale . Manifestarea incearca sa unifice secolele mizand pe functia luminii , acel mecanism prin care imaginea devine posibila.

Tema centrala a acesteia evoca in egala masura clar-obscurul, element constitutiv al oricarei arte vizuale , ca si un subiect ce, privit in laturile sale fizice , alegorice sau mistico- mitologice retraseaza insasi conceptul de capodopera . De la Georges de la Tour , poate cel mai mare pictor francez al tuturor timpurilor , potrivit lui Tudor Octavian expozitia unifica nume celebre ale artei franceze, de la N. Poussin , Fragonard , Th. Chardin , J. L. David , J. A. D. Ingres , E. Delacroix , trecand prin faimoasele saloane ale impresionistilor Pissaro , Degas , Renoir , Cezanne si ajungand la triada Matisse , Picasso , Braque si alti corifei ai lumii moderne ( Derain , Leger , Delaunay , Dubuffet , Balthus, Soulages sau Rouan ) .

Fireste ca interesul pentru relatia umbra-lumina nu a fost doar apanajul primordial al artei franceze . Totusi , inca de la debutul veacului luminilor si a marilor voci ale Enciclopediei ( Diderot , Voltaire , J.J. Rousseau , sau D Alembert ) si continuind cu arta contemporana se poate observa o anume atentie acordata substantei materiei , a formelor sau a efectelor atmosferice , avand drept corolar o justa intelegere a fenomenelor luminoase ( pe care le elogia Emile Zola in corespondenta sa cu maestrii impresionisti Manet , Renoir , Pissaro sau Degas ).

Povestea celor patru secole e decelata in tot atatea capitole ( Vanitate si adevar ofera sansa patrunderii in miraculoasele jocuri iluministe ale secolului lui Voltaire si al triumfului modei versailleze , in ritm de tarantela ; dezinvoltura convietuind cu minutia desenului in panzele lui Fragonard sau Boucher ; natura analizata , descompusa ne poarta pe urmele peisajelor lui Corot , pana la voga impresionista , prefigurata atent de un Th.

Gautier in paginile Eseurilor sale ; in ceea ce priveste Arta reconsiderata ea corespunde in linii generale unui secol XX in care, simbolurile si codurile artistice deveneau obiectul unei profunde repuneri in discutie ) . Expozitia s-a dorit in intregul ei o dezbatere pe taramul vast al genezei luminii ; privitorului i s-a dat partial posibilitatea unei incursiuni in evolutia imaginii picturale,acoperind datorita ei patru secole de civilizatie plastica.

Totusi, pentru a deveni un veritabil excurs filozofic si pictural deopotriva, expozitia trebuia sa genereze si o dezbatere cu publicul pe tema indelung meditata a raportului dintre creator si sursele sale de expresie. In intregul sau, ea ilustreaza dualitatea lumina-umbra, felul in care clar-obscurul si efectele ei s-au succedat in tonuri si viziuni diferite, pe panzele maestrilor francezi, de la tenebroasele tablouri clasice de secol XVII-unde lumina naste echilibru si ofera claritate-ajungand la acele lumini artificiale, suprapuse in mozaic, asa cum ne-au aratat corifeii cubismului, Braque si Picasso.