Cei care il cunosc bine pe Boris Johnson spun ca capacitatea lui de a surprinde are foarte mult de-a face cu felul in care se fereste de gandirea conventionala. Face ceea ce nimeni nu s-ar astepta si se comporta ca si cum ar fi scutit de regulile care se aplica celorlalti muritori.
Pana miercuri, cand nu a avut de ales, daca nu a vrut sa fie coplesit de furia cetatenilor si a propriilor deputati conservatori, trebuia sa faca cel mai evident lucru: sa-si ceara scuze britanicilor pentru scandalul partidului interzis. in Downing Street, in plina izolare, si isi recunosc fara nuanta prezenta la evenimentul din 20 mai 2020. „Vreau sa-mi cer scuze”, a inceput Johnson ceea ce a fost pana acum cea mai delicata si complexa aparitie a sa in fata Camerei Comunelor. „Cunosc sacrificiile extraordinare pe care milioane de oameni le-au facut in ultimele 18 luni. Sunt constient de furia pe care o simt fata de mine si fata de Guvernul meu atunci cand cred ca regulile nu au fost respectate in Downing Street”, a asigurat premierul cu un gest trist.
Fidel stilului sau, Johnson a dezvaluit in fata deputatilor o cearta cu care sa inoate si sa-si lase hainele. Si-a cerut scuze pentru petrecerea din gradina sediului Cabinetului sau, in care peste patruzeci de persoane au impartit bauturi, mancare si rasete, in timp ce in restul tarii era interzis ca mai mult de doua persoane de la adrese diferite sa se intalneasca in aer liber. Si-a recunoscut prezenta in acea dupa-amiaza, timp de 25 de minute, dar pentru a se asigura ulterior ca a crezut in orice moment ca este o intalnire de lucru inclusa in exceptiile de la regulile de distantare sociala. El a asigurat ca a iesit doar sa multumeasca tuturor pentru munca depusa in acele zile. Si apoi s-a intors in biroul lui. „Din perspectiva de astazi, cred ca ar fi trebuit sa cer tuturor sa se intoarca inauntru. Ar fi trebuit sa gasesc o alta modalitate de a le multumi.
Dar, mai presus de toate, odata ce a acceptat umilinta de a pleca capul in fata Parlamentului, politicianul conservator a incercat – si, intr-un fel, a reusit – sa castige timp. In repetate randuri, el a cerut tuturor parlamentarilor sa astepte concluziile finale ale anchetei partidului din Downing Street condusa de secretarul adjunct permanent al Cabinetului, Sue Gray. Colegii sai conservatori, a caror furie fata de comportamentul lui Johnson si al echipei sale se aratase in orele precedente, au decis sa nu faca sange dupa aparitia premierului. De asta s-au ocupat deja toate gruparile de opozitie, cerandu-i in lant demisia. „Apararea lui a fost ca nu stia ca se afla in mijlocul unui partid”, a ironizat liderul laburist, Keir Starmer, de la tribuna. „Este ceva atat de ridicol incat este ofensator pentru cetatenii britanici”, a acuzat el pe Johnson. „Partidul s-a terminat, domnule prim-ministru. Singura intrebare care ramane de rezolvat este daca vei ajunge sa fii dat afara de cetatenia ta britanica, de propriul tau partid sau daca vei face singurul lucru decent pe care il poti face singur si vei demisiona”, a intrebat el. Dintre conservatori, doar liderul conservatorilor scotieni, Douglas Ross -dupa o convorbire telefonica cu Johnson insusi- si-a cerut si el demisia: „Nu poate continua ca lider al partidului si ca prim-ministru si sa ceara publicului sa se supuna regulile si recomandarile guvernului sau, cand nu cred ca a facut acest lucru”. Ross trebuie sa se distanteze pentru a salva pozitia de marginalitate pe care o are in politica scotiana, unde figura primului ministru provoaca o respingere larg raspandita.
Intr-o situatie extrem de delicata, Johnson nu a vrut sa fie deosebit de curajos in incaierarea cu parlamentarii laburisti, liberal-democrati sau nationalisti scotieni din opozitie, in ciuda faptului ca toti i-au ridiculizat explicatiile si i-au cerut sa plece.
56% dintre cetateni, conform ultimului sondaj YouGov, doresc ca Johnson sa demisioneze. Dar ceea ce este mult mai grav si revelator, conform aceluiasi sondaj, este ca 34% dintre membrii Partidului Conservator cred ca liderul lor ar trebui sa se dea deoparte si sa lase pe altcineva sa preia fraiele partidului. 38% dintre ei considera ca, in calitate de prim-ministru, nu si-a indeplinit bine meseria.
Deocamdata, cei mai multi dintre ei vor astepta, cu ochii pe termen scurt si la orizont. Pe termen scurt, sa auzim concluziile finale ale raportului Gray si sa vedem daca se rostogolesc suficiente capete pentru a linisti publicul. Sau daca oficialul decide sa ia inainte cariera politica a lui Johnson. Si la orizont, pentru ca urmatorul eveniment electoral major vor fi alegerile regionale din mai. Aproape o treime dintre parlamentarii conservatori sunt noi in scaun, vor sa repete si nu vor arata mila fata de prim-ministru daca vor descoperi ca magia lor cu alegatorii s-a evaporat.
Numarul „scrisorilor de pierdere a increderii” care au ajuns deja la conducerea Comitetului din 1922, organul istoric de control al grupului parlamentar, este necunoscut. Se stie ca sunt deja un numar bun, iar daca vor ajunge la pragul de 54 (numarul total de deputati conservatori este de 361) vor activa automat motiunea de cenzura interna care a fost lansata impotriva Margaret Thatcher sau Theresei May.
Decizia lui Gray
Sosirea lui Johnson in Downing Street pare sa fi adus in Marea Britanie o doza de realism magic la care o tara cu o natura sobra si pragmatica fusese anterior alergica. Femeia in mainile careia se afla viitorul politic al premierului, Sue Gray, in varsta de 57 de ani, a luat o pauza din cariera ei de functionar public de rang inalt la mijlocul anilor 1980 pentru a conduce un pub numit The Cove, intr-o regiune de granita cunoscuta a Irlandei de Nord. ca „tara banditilor”. Protestantii si catolicii s-au inghesuit in locatia lui Gray si a sotului ei, cantaretul popular si country Bill Conlon. Revenit la administratia centrala, a preluat conducerea Biroului de Patrimoniu si Etica al Cabinetului, care a supravegheat respectarea de catre ministri a Codului de buna guvernare. A obtinut demiterea a trei ministri.
Gray se confrunta cu cea mai delicata sarcina a carierei sale de inalt functionar, constienta de procesul delicat si complex pe care il presupune punerea sub semnul intrebarii a figurii unui prim-ministru, dar in acelasi timp sub presiune pentru a rezolva cat mai curand, si riguros, un scandal. din care nu se poate intoarce pagina. Sursele conservatoare considera de la sine inteles ca greii vor cadea, aratand spre propriul secretar privat al lui Johnson, Martin Reynolds, autorul e-mailului trimis catre mai mult de o suta de persoane care ii invita la petrecerea in gradina; sau Jack Doyle, directorul de comunicatii pentru prim-ministru. Nu va fi suficient, in orice caz, pentru criticii lui Johnson. Dar politica este un joc de noroc si asteptari. Daca Johnson reuseste sa-si linisteasca oamenii; daca alegerile din mai nu sunt un dezastru; Daca revenirea la normalitate si linistirea variantei omicron a virusului vor ajunge sa fie confirmarea strategiei flexibile a lui Downing Street, poate ca politicianul conservator pe care multi il numesc Houdini al politicii va supravietui in alta zi. Prea multe conditii in cele mai joase ore ale „ambitiei blonde” a Regatului Unit.
