Litoral romanesc: Tristete Olimpiana, de la balcon de Amfiteatru

Ajung rar pe litoral si stau putine zile. Cu un ochi in prezent, cu celalalt scotocind prin amintiri din copilarie. Ocolesc zonele de discoteci, cluburi, dispretuiesc vama veche. Merg la pas, pe faleza sau pe strada. Nu scuip in urma, imi infasor tristea in falduri de nostalgie. Mirosul marin e mai puternic si il inspir cu nesat.

Recent am dat o fuga pe litoral, nu cred ca am stat mai mult de 26 de ore. Mai devreme nu as fi putut pleca din Bucuresti, sambata dimineata, iar duminica dupa-masa era finala lui Halep la Bucharest Open.

Am dormit in Venus, dar am stat pe plaja la Olimp, in zona candva ravnita de tot romanul care venea pe litoral: Amfiteatru. Mult premiatul complex care mai include Belvedere si Panoramic. Acesta din urma e parasit, o silueta infioratoare in partea de Olimp fantomatica, in paragina. Intre Neptun si Cocor, Olimpul e dragut. De la restaurantul Craiova si pana la hotelurile-turn, cu nume de regiuni (Banat, Oltenia etc.), dezastrul.

Inteleg ca pana in 1990, era foarte greu pentru romanul de rand sa prinda cazare in aceasta tripleta, fiind o destinatie dominata de straini. De asemenea, Amfiteatrul a devenit celebru si prin filmarile de la Nea Marin Miliardar. Nu exclusiv, ci alaturi de Hotel Vega din Mamaia, hotel Intercontinental Bucuresti.

Acum insa e o tripleta a plangerii. Spuneam ca Panoramic e parasit, se apucase cineva de lucru dar a abandonata. La Amfiteatru sunt maximum 30 de camere modernizate, toate cu vedere spre mare (ceea ce e in continuare o placere). Preturile sunt uriase: 280 lei (camere modernizate) si 210 lei (camere Ne-). Interioarele sunt in continuare de ani ’70-’80, se poate recunoaste cu usurinta stilul in fotografiile de mai sus.

In exterior, spre mare, acolo unde arhitectul proiectase terasele, restaurantele, pasarelele care legau cele trei hoteluri, combinatia dezolant-supravietuire nu e usor de suportat.

M-am aventurat, de pe terasa de la Belvedere, spre hotelurile-turn. Dar nu prea mult. Buruienile si serparia iti taie elanul. Iar scara de ciment care coboara spre plaja, imediat cum se termina zona Belvedere, e pur si simplu inghitita de salbatacia vegetatiei.

Stim limbajul de lemn: potentialul e imens. Plaja e curatica iar golful contribuie la o atmosfera de liniste. Desigur, potentata de genul de turisti.